miercuri, 4 mai 2011

Marin Sorescu - 75 de ani de la naştere

Biblioteca Şcolară “Marin Sorescu” a organizat, ca în fiecare an, în data de 19 februarie, activităţi dedicate poetului Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzeşti, Dolj – d. 8 decembrie 1996, Bucureşti).
În cadrul programului aniversări culturale, am sărbătorit în luna februarie pe marele nostru poet, prozator, dramaturg, istoric şi critic literar – Marin Sorescu, românul cunoscut în timpul vieţii pe aproape toate continentele planetei, patronul spiritual al bibliotecii Colegiului Naţional “Dimitrie Cantemir” din Oneşti.
Programul a debutat cu vernisajul unei expoziţii de cărţi mărturie a varietăţii genurilor abordate de scriitor.

Marin Sorescu

 Biografie (1936 - 1996)

Ø       Marin Sorescu (născut în anul 1936 la Bulzeşti, judeţul Dolj, a decedat în 8 decembrie 1996, Bucureşti).

Ø       Şcoala primară o face în comuna natală.  Începe liceul “Fraţii Buzeşti”, Craiova, transferat apoi la Şcoala Medie Militară Predeal, absolvită în 1954.  Facultatea de Filologie din Iaşi (1955-1960). 

Ø       Stabilit la absolvire în Bucureşti, cu o ascensiune rapidă în lumea literară, ca poet, romancier, dramaturg, eseist. 

Ø       Este considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani. Marin Sorescu (poet, dramaturg, prozator, eseist şi traducător) a fost cunoscut în timpul vieţii (1936-1996) pe aproape toate continentele planetei. Operele lui au fost traduse în: SUA, Canada, Mexic, Brazilia, Columbia, India, Anglia, Germania, Franta, Grecia, Suedia, Italia, Olanda, Spania, Portugalia, China, Singapore, Rusia, Cehia, Slovacia, Serbia, Macedonia, Bulgaria ş.a., totalizând peste şaizeci de cărţi apărute în străinătate.

Ø       Sorescu este un intelectual serios, care meditează la ceea ce scrie şi scrie invaluind tragicul, sublimul, grotescul în plasa fină a ironiei.

Ø        “Poezia lui este, în fond, o meditaţie tristă, însă meditaţia îmbracă o haină de fantezie înşelător surprinzatoare” (Eugen Simion)

Ø       Marin Sorescu aparţine unei generaţii de poeţi ce şi-au propus să redescopere lirismul, să reinventeze poezia, manifestându-se împotriva purismului, a retoricii clasice, a formalismului, debutează în 1964, cu Singur printre poeţi, fiind imediat remarcat de George Călinescu. În volume ca Moartea ceasului, Tusiţi, Tinereţea lui Don Quijote, La lilieci etc, Sorescu demitizează adevăruri general acceptate de tradiţia literară de până acum, demonstrează mecanismul stereotip al limbajului, caricaturizează evenimente cruciale din viaţa omului, precum moartea sau iubirea, bruschează uzantele şi deformeaza convenientele, aratând că poezia poate fi şi altfel decât până acum.

Ø       S-a spus că poeziile sale sunt “adevărate spectacole de inteligenţă, că dau sentimentul unei desfătări, nelăsându-i omului senzaţia participarii ca efort, ci pe aceea a gratuităţii şi destinderii” (Dicţionarul scriitorilor români).



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu